SECURITATEA EUROPEANĂ – APORTUL ROMÂNIEI

Ioan Mircea Pascu  

 

Actualul mediu de securitate este influentat de schimbările si transformările continue generatoare de noi riscuri si amenintări. Aceste provocări în lumea post - Război Rece necesită o redefinire a conceptului traditional al securitătii. Viitoarea agendă de securitate trebuie să fie fundamentată pe noi modalităti de abordare a riscurilor asimetrice si non-conventionale, înglobând noi tipuri de solidaritate internatională. În acest context, devine tot mai evident faptul că interesele si obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare internatională. Aceasta cuprinde forme de actiune conjugată ale statelor care împărtăsesc interese si valori comune.

Europa evoluează spre un mediu de securitate prin cooperare, al cărui element definitoriu este integrarea politică si economică si extinderea comunitătii statelor care împărtăsesc si promovează valorile democratice. Riscurile aparitiei unei confruntări militare majore pe continent s-au diminuat semnificativ. Totusi, persistă fenomene de instabilitate si criză la nivel subregional si tendinte de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state. O provocare serioasă la adresa sistemului international este reprezentată de numărul în crestere al “societătilor fragile” si, implicit, de inabilitatea acestora de a controla evolutiile din interiorul propriilor teritorii. Asistăm astfel la dezvoltarea unor noi mecanisme de asigurare a securitătii continentale si globale, bazate pe prevenirea conflictelor, cresterea rolului modalitătilor diplomatice si a capacitătilor civile de management al crizelor.

11 septembrie 2001 a accentuat faptul că securitatea înseamnă mult mai mult decât securitatea militară si că, tinând cont de interdependentele globale si de noile riscuri, abordarea securitătii prin prisma factorului militar nu mai este suficientă. Conditia sine qua non pentru un management cooperativ al securitătii nu este reprezentată doar de reformele institutionale, ci si de angajamentul ferm fată de principiile comunitătii europene si transatlantice. Acestea includ indivizibilitatea securitătii, transparenta, angajamentul global si regional al comunitătii natiunilor democrate de a întări cooperarea multilaterală în confruntarea cu noile amenintări.

Europa politică, al cărei act de nastere îl constituie reuniunea de la Nisa, tinde spre construirea unei politici externe proprii pe aceleasi baze ale promovării democratiei si statului de drept care reprezintă esenta Noului Concept Strategic al Aliantei. Efortul NATO si UE este directionat spre un scop comun, doar modalitătile de actiune diferă. Procesele de lărgire ale NATO si UE, desi diferite, sunt complementare si corespund complementaritătii la nivel procesual dintre cresterea prosperitătii si asigurarea stabilitătii si securitătii pe continent. Dezvoltarea Politicii Europene de Securitate si Apărare (ESDP) si întărirea capabilitătilor europene de management al crizelor va avea un impact pozitiv asupra NATO si legăturii transatlantice, câtă vreme vor contribui la întărirea în cadrul Aliantei a pilonului european de securitate si apărare. România doreste să contribuie în mod direct la dezvoltarea ESDP, atât la nivel politic, cât si militar tinând cont de faptul că în arhitectura viitoarei Europe, conform deciziilor summit-ului de la Nisa, România se va plasa pe locul sapte din perspectiva ponderii demografice si influentei politice exprimate prin numărul de voturi în Consiliul UE. România, alături de celelalte state candidate, poate contribui la edificarea politicii europene de securitate, chiar înainte de a deveni membre de jure a acestei organizatii. O Europă unită va reprezenta o singură voce, cea a unui partener euroatlantic cu un potential economic si militar pe măsura provocărilor proceselor de globalizare. Un asemenea partener poate contribui în mod semnificativ la dezvoltarea Initiativei Capabilitătilor de Apărare, lansată de NATO la reuniunea de la Washington, si îsi poate asuma responsabilităti suplimentare. O dezvoltare continuă a integrării europene va fi o conditie prealabilă a mentinerii si pe viitor a parteneriatului transatlantic.

A. România si Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa

OSCE reprezintă un mecanism credibil pentru promovarea dialogului, solidaritătii, parteneriatului si cooperării, folosind instrumente de prevenire a conflictelor, gestionare a crizelor si reconstructie post-conflict.

Secolul XXI a consacrat formula “securitate europeană egal structuri de securitate interconectate”. În cadrul abordării securitătii prin cooperare, România, detinând în 2001 presedentia OSCE a depus eforturi substantiale pentru folosirea potentialului OSCE în reglementarea tensiunilor si conflictelor, prin implicarea în actiunile OSCE în Bosnia-Herzegovina, Albania, R.F. Iugoslavia, FYROM etc. O serie de reprezentanti români au fost sau sunt membri ai misiunilor OSCE sau au participat ca supraveghetori la alegeri.

România consideră deciziile Summit-ului OSCE de la Istanbul (1999) un document de referintă pentru dezvoltarea si adaptarea organizatiei la noile realităti politico–militare de pe continent. În acest sens, tara noastră s-a implicat în negocierile privind adaptarea Tratatului CFE, controlul armelor mici si armamentelor usoare, precum si în cele privind îmbunătătirea si dezvoltarea Documentului de la Viena.

Responsabilitatea asigurării presedintiei în exercitiu a OSCE a oferit României o oportunitate deosebită de afirmare ca partener credibil, o sansă de a contribui la formarea si consolidarea unei comunităti de state prospere si pasnice, bazată pe respectul valorilor democratice comune.

Presedintia română actionează, în principal, pentru:

·        consolidarea rolului OSCE ca for de dialog politic si de cooperare în problemele securitătii;

·        sporirea eficientei OSCE în domeniul diplomatiei preventive, al gestionării crizelor si în reconstructia post-conflict ;

·        realizarea unor progrese pe linia solutionării conflictelor care amenintă stabilitatea si pacea în spatiul euroatlantic;

·        întărirea cooperării OSCE cu alte organizatii cu atributii în domeniul securitătii (ONU, NATO, UE).

De asemenea România sprijină dezvoltarea capacitătilor actionale ale OSCE, incluzând structurile de reactie rapidă prevăzute la Summitul de la Istanbul.  Ca detinătoare a presedintiei OSCE, România a participat în mod direct la negocierile pentru solutionarea crizei din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei si consideră necesară o participare sustinută si în continuare, de la aspectele politice la cele operationale, incluzând cresterea numărului de observatori OSCE în zonă.

B. România si Uniunea Europeană

Ca tară care a început negocierile de aderare la UE, România sprijină deciziile Consiliului European de la Helsinki care au stabilit elementele esentiale pentru înfăptuirea Politicii Europene de Securitate si Apărare (ESDP). În acelasi timp, consideră că dezvoltarea politicii amintite este de natură să întărească capabilitătile UE în ceea ce priveste managementul crizelor.

România consideră că Uniunea Europeană posedă o serie de instrumente politico-economice ce îi permit o abordare globală a noilor tipuri de riscuri si amenintări la adresa securitătii, în special în ceea ce priveste diplomatia preventivă si aspectele civile ale managementului crizelor. România are sansa unică de a participa la un proces de anvergură europeană, PESA, încă de la lansarea sa. Aceasta reprezintă o oportunitate de a contribui la consolidarea stabilitătii si securitătii în spatiul european si subregional, prin includerea tării noastre într-un proces complex de prevenire si gestionare a crizelor.

În acest context, legitimitatea demersurilor noastre este justificată, în primul rând, de interesele securitătii nationale, cât si de experienta acumulată prin participarea la misiuni si operatiuni de sprijin al păcii în diverse zone de conflict, în special cele din spatiul fostei Iugoslavii.

Progresele înregistrate în planul implementării obiectivelor asumate de către Uniunea Europeană la Helsinki – definirea aranjamentelor privind rolul statelor candidate în cadrul PESA si crearea structurilor politico-militare din cadrul Consiliului UE – sunt de natură să ateste determinarea Uniunii Europene în a-si asuma responsabilităti sporite în domeniul asigurării securitătii continentului european. Contributia la edificarea politicii europene de securitate se poate realiza prin implicarea candidatilor atât în mecanismele de analiză si reflexie a dinamicii mediului de securitate international, precum si în procesul de evaluare a capacitătilor. O conditie necesară este participarea statelor candidate la activitatea organismelor militare si la subgrupurile de lucru existente la nivelul UE. În egală măsură, este util ca statele candidate să fie implicate în cadrul activitătilor desfăsurate de Uniunea Europeană în plan militar – exercitii, aplicatii etc. – având în vedere experienta acumulată de către acestea în urma participării la astfel de activităti derulate sub egida Parteneriatului pentru Pace.

Având în vedere elementele cheie pe care implementarea obiectivelor stabilite la Helsinki le impune, România consideră cooperarea europeană în domeniul industriei de apărare ca având un rol esential în cadrul procesului de implementare a PESA. În acest sens, experienta unora dintre statele candidate, printre care si România poate fi utilizată în amplul efort de constituire a unei Agentii Europene în domeniu.

Cu prilejul Conferintei de Angajare a Capacitătilor de Apărare desfăsurată în noiembrie 2000, la Bruxelles, România a pus la dispozitia Uniunii Europene un pachet de forte rezultat în urma reevaluării capacitătilor sale militare puse anterior la dispozitia Uniunii Europei Occidentale (UEO). Oferta românească s-a bucurat de aprecierea organismelor europene cu atributii în domeniul securitătii si apărării, pe parcursul diferitelor reuniuni ale acestor structuri, cât si în cadrul discutiilor bilaterale UE-România. Conform angajamentelor asumate, o parte din unitătile românesti puse la dispozitia Uniunii Europene vor deveni operationale încă din 2001, putând astfel participa în cadrul unor viitoare misiuni conduse de UE.

Expresie a disponibilitătii de a participa la viitoarea structură europeană de apărare, România si-a propus să eficientizeze contributia sa cu forte si mijloace la Forta de Reactie Rapidă europeană a UE. Aceasta presupune un pachet de forte îmbunătătit puse la dispozitia UE pentru crearea Fortei de Reactie Rapidă (FRR), contributia tării noastre în cadrul FRR urmând să fie în concordantă cu oferta de forte puse la dispozitie pentru operatiuni în sprijinul păcii conduse de NATO. Contributia României presupune un număr de 3500 militari, din cadrul tuturor categoriilor de forte armate, precum si o serie de capabilităti militare (nave si aeronave) care să contribuie la constituirea capacitătilor strategice ale FRR.

Prin cresterea ofertei sale la FRR, România contribuie într-o manieră mai eficace la realizarea “Headline Goal”, precum si a “obiectivelor colective de capacitate” - domenii cheie pentru a oferi UE o capacitate credibilă de actiune în situatii de criză - si la întărirea pozitiei României ca furnizor de securitate si factor de stabilitate în regiune, în perspectiva cresterii rolului UE în gestionarea crizelor din Bosnia-Herzegovina, Kosovo, FYROM.

C. România si NATO

Alianta Nord Atlantică, la 50 de ani de la înfiintare, a devenit, prin întreaga sa activitate, un pilon central al securitătii si stabilitătii ariei euroatlantice. Aderarea României la NATO reprezintă modalitatea optimă de asigurare a securitătii nationale, precum si o consacrare a continuitătii si profunzimii eforturilor nationale în această directie.

În prezent, atât Alianta, cât si întreaga comunitate internatională trece printr-o perioadă de reconceptualizare a principiilor si mijloacelor de actiune în promovarea stabilitătii si securitătii, incluzând o reevaluare a riscurilor si provocărilor în plan global. România a actionat în sprijinul luptei împotriva terorismului ca un aliat de facto al NATO, demonstrând că dispune de capacitatea, vointa politică si credibilitatea actională necesare integrării depline în Aliantă.

România va fi pregătită să răspundă asteptărilor Aliantei si să contribuie în mod direct la diminuarea riscurilor la adresa securitătii regionale si subregionale, prin asumarea obiectivelor NATO definite în Noul Concept Strategic.

Integrarea României în structurile euroatlantice constituie un obiectiv fundamental al politicii externe si interne românesti. Procesul de aderare la NATO reprezintă un demers complementar procesului de integrare în Uniunea Europeană,  România apreciind criteriile de integrare în cele două institutii ca fiind convergente si cu putere de sustinere reciprocă.

Mutatiile esentiale înregistrate de relatiile internationale conferă o nouă relevantă procesului de lărgire al NATO. În contextul actualelor dezvoltări, continuarea proceselor de lărgire la nivel european si euro-atlantic constituie o necesitate. Lărgirea NATO înseamnă astăzi o aliantă revitalizată, care poate servi ca bază pentru un nou parteneriat în fata noilor riscuri si amenintări. România este angajată ireversibil în procesul de integrare europeană si euro-atlantică, fiind hotărâtă să continue si să aprofundeze procesul de reformă politico-militară, indiferent de decizia care va fi luată la Summit-ul NATO de la Praga în 2002.

România doreste să contribuie în mod substantial la atingerea acestui obiectiv si îsi asumă nu doar postura de consumator de securitate, ci si responsabilitătile unui contributor direct la stabilitatea regională si subregională. În acest sens, oferta militară a României include forte puse la dispozitia NATO pentru operatiuni în sprijinul păcii cu participarea statelor Parteneriatului pentru Pace. În perspectiva aderării la NATO, România va acorda o atentie prioritară operationalizării pachetului de forte care va fi pus la dispozitie pentru misiuni în sprijinul păcii (PSO) si de apărare colectivă (de tipul articolului 5). Pachetul de forte pentru misiuni de tip PSO a fost îmbunătătit, iar pentru apărarea colectivă au fost deja identificate fortele participante, urmând ca nivelul lor să crească progresiv până în 2003 la nivelul unei brigăzi.

Recent a fost demarat cel de-al treilea ciclu MAP printr-o analiză credibilă a ciclului precedent. Acest nou ciclu se defineste prin continuitatea obiectivelor asumate si realismul cu care România doreste să atingă aceste obiective. România este pe deplin constientă că MAP va constitui un indicator prin care vor fi cuantificate credibilitatea, capacitatea de planificare si gestionare.

Prioritătile ciclului III MAP sunt focalizate pe sporirea participării cu forte la operatiuni PpP conduse de NATO din Balcani, îmbunătătirea managementului personalului si pregătirea de facilităti în cadrul Sprijinului Natiunii Gazdă. Reforma militară si pregătirea pentru aderarea la NATO sunt apreciate ca două procese interconectate, îndeplinirea cerintelor Aliantei contribuind în mod direct la asigurarea unei capacităti credibile de apărare a României.

În acest sens, în ciclul III MAP se va urmări cresterea nivelului capacitătii operationale si a interoperabilitătii unitătilor nominalizate pentru operatiuni PfP conduse de NATO, precum si cresterea nivelului de pregătire a personalului militar si civil încadrat pe functii cheie în conformitate cu standardele NATO. Un obiectiv prioritar îl constituie realizarea capacitătii de sustinere în teatru a 500 de militari, simultan, din cadrul fortelor nominalizate pentru operatiuni PpP conduse de NATO. În sprijinul dislocării fortelor în teren, în cadrul ciclului anterior MAP, s-a acordat prioritate îmbunătătirii capacitătii de transport aerian greu. S-au încheiat acorduri cu companiile comerciale pentru asigurarea de capabilităti suplimentare de transport aerian si maritim, la cerere.

De o importantă deosebită este si asigurarea, în sprijinul desfăsurării de forte pentru operatiuni în sprijinul păcii, a unui cadru juridic si practic pentru tranzitul si stationarea fortelor pe teritoriul României, precum si punerea la dispozitie a unor facilităti cuprinse în conceptul NATO Sprijinul Natiunii Gazdă (Host Nation Support).

În ceea ce priveste aspectele juridice, recent a fost semnat Acordul SOFA cu Statele Unite ale Americii, care suplimentează cadrul deja existent în Parteneriatul pentru Pace.

“Catalogul capabilitătilor” pentru sprijinul natiunii gazdă va fi finalizat si pus la dispozitia Aliantei, fiind deja pregătite patru aerodromuri în acest sens. De asemenea, infrastructura Retelei de Transmisiuni Permanente si câteva facilităti de instruire pot fi puse la dispozitia NATO.

În cadrul pregătirii pentru aderarea la NATO, Procesul de Planificare si Analiză al Parteneriatului (PARP) asigură o abordare structurată pentru cresterea interoperabilitătii, prin definirea domeniilor de prioritate, stabilirea de obiective planificate si convenite reciproc, analiza comună a progreselor în domeniul reformei si încurajarea transparentei în planificarea apărării. Cele 84 de obiective de parteneriat asumate de România au fost reevaluate astfel: până în prezent 19 obiective au fost complet îndeplinite din 2000, alte 5 vor fi finalizate până la sfârsitul anului 2001. Pentru 2002, este prevăzută realizarea a 17 obiective. Între 2003-2006, este prevăzută realizarea a 29 obiective.  Pentru 14 obiective, termenul de finalizare a fost prelungit după 2007.

Activitătile din cadrul Programului Individual de Parteneriat (PIP) au fost corelate cu obiectivele din Programul National Anual de Pregătire pentru integrarea în NATO (PNA), realizându-se astfel adaptarea PIP la cerintele MAP

În ceea ce priveste participarea la activităti si operatiuni PpP, ciclul III MAP are ca obiective continuarea participării la exercitii si activităti în cadrul PpP, care contribuie la realizarea obiectivelor de parteneriat (PGs), precum si a obiectivelor asumate în PNA, precum si cresterea gradului de participare la operatiuni în sprijinul păcii conduse de NATO, de la 162 la 400 militari (în cadrul SFOR si KFOR). De asemenea, este prevăzută intensificarea programelor de pregătire, în conformitate cu standardele NATO, pentru unitătile participante la Forta Multinatională de Pace din Europa de Sud-Est (MPFSEE), Batalionul Mixt româno-ungar, SHIRBRIG si BLACKSEAFOR.

D. România si securitatea subregională

Politica de cooperare si bună vecinătate reprezintă un obiectiv prioritar al politicii externe a României, fiind concepută ca o dimensiune complementară demersurilor diplomatice pentru aderarea la NATO si UE. Situată într-o regiune cu potential ridicat de risc, tara noastră continuă să reprezinte un reper în cresterea zonei de stabilitate democratică a continentului european, având relatii bune cu toate statele vecine. Politica regională promovată de România poate facilita identificarea unor formule de reconciliere si cooperare.

În acest sens, România va actiona la nivel bilateral si multilateral pentru:

·        Dezvoltarea unei politici coerente care să sustină aspiratiile tării noastre de a exercita un rol de autoritate subregională.

·        Întărirea relatiilor de colaborare cu tările din spatiul geografic proxim si participarea la structurile militare multinationale constituite la nivel regional.

·        Promovarea proiectelor de interes regional si national în cadrul Pactului de Stabilitate.

·        Intensificarea demersurilor în cadrul diplomatiei preventive, insuficient exploatate până în prezent în stabilitatea Sud-Estului Europei.

·        Îndeplinirea angajamentelor internationale ce revin României în domeniul neproliferării si controlului armamentelor.

·        Continuarea participării la operatiunile în sprijinul păcii sub egida ONU, OSCE si NATO, în primul rând la cele din zona de interes a României.

·        Optimizarea capabilitătilor de participare a României la managementul crizelor si operatiuni în sprijinul păcii.

·        Continuarea participării la exercitiile de management al crizelor si în sprijinul păcii organizate în cadrul NATO/PpP.

·        Armonizarea legislatiei interne privind participarea la operatiuni în sprijinul păcii cu cea a tărilor membre NATO.

În substantierea acestor initiative, România sprijină procesele de democratizare din Sud Estul Europei, atât prin puterea exemplului individual, cât si prin măsuri concrete de actiune, schimburi de experientă si ofertă de expertiză în domeniul reformei interne. România sustine necesitatea reintegrării Republicii Federale Iugoslavia în cadrul comunitătii internationale si europene si sprijină în mod direct pregătirea sa pentru aderarea la Parteneriatul pentru Pace.

E. Participarea României la initiativele de cooperare regională

În ultima decadă, Sud-Estul Europei s-a aflat în centrul preocupărilor euro-atlantice privind securitatea. Bosnia, Kosovo, Macedonia – sunt doar câteva exemple  ale evolutiilor negative din Sud-Est Europei, dar, în aceeasi măsură, exemple ale progreselor înregistrate de eforturile statelor din regiune si ale comunitătii internationale de a consolida stabilitatea si securitatea în această zonă instabilă a continentului european. De aceea, România acordă o atentie particulară evolutiilor din proximitatea sa, iar anagajamentul nostru sustinut în Europa de Sud-Est este îndreptat spre dezvoltarea unei cooperării efective.

SEDM (Reuniunile Ministrilor Apărării din Sud-Estul Europei) si “Forta Multinatională de Pace din Sud-Estul Europei” (FMPSEE)

Scopul acestor reuniuni este de a realiza un schimb de informatii si experientă în domeniul militar, având ca finalitate pregătirea comună pentru integrare în structurile de securitate europene si euro-atlantice, în conformitate cu întelegerile din cadrul reuniunilor ministrilor apărării din tările sud-est europene participante la PpP.

La FMPSEE participă: Albania, Bulgaria, Grecia, Italia, Macedonia, România si Turcia. SUA, Slovenia si Croatia participă ca observatori. Initiativa se înscrie în seria de actiuni de cooperare militară pentru materializarea “Aranjamentele ONU Stand-by” privind sprijinul organizatiilor de securitate internationale. România este hotărâtă să actioneze în conformitate cu principiul “regional ownership” si să contribuie la cooperarea în plan regional prin realizarea unor structuri de securitate regională si a capacitătilor de actiune necesare în acest sens, facilitând astfel integrarea în structurile euro-atlantice, precum si procesul de modernizare, profesionalizare, reformă si conducere a fortelor armate. Atât initiativa SEDM, cât si FMPSEE, au un caracter deschis si transparent pentru intensificarea cooperării cu alte institutii regionale si internationale din Europa de Sud-Est.

România participă la constituirea FMPSEE cu 1 batalion de infanterie în structură modulară; 1 pluton de cercetare; 1 pluton de transport; o grupă de ofiteri si subofiteri de stat major.

Începând cu 1 septembrie 2001, România detine, pentru o perioadă de doi ani, presedintia Comitetului Director Politico-Militar al Fortei Multinationale de Pace din Europa de Sud-Est si a Comitetului de Coordonare a Procesului Reuniunilor Ministrilor Apărării din Europa de Sud-Est. În cadrul acestei initiative, România a propus extinderea proiectelor SEDM pentru a aborda si modalitătile de contracarare a noilor riscuri la adresa securitătii (o initiativă pe contraterorism, contra proliferarea armelor de distrugere în masă si securitatea frontierelor).

Prioritătile presedintiei României vizează:

1.      asigurarea unei contributii reale la procesul de crestere a stabilitătii si securitătii în Sud Estul Europei, în contextul continuării eforturilor României concretizate anterior în elaborarea SEECAP (South East European Common Assesment Paper)

2.      asigurarea unei capacităti credibile de gestionare a problematicii complexe circumscrise în initiativa SEDM

3.      mentinerea caracterului transparent si deschis al initiativei în perspectiva includerii de noi membri în SEDM

4.      crearea conditiilor necesare pentru participarea MPFSEE la operatiuni de sprijin al păcii si umanitare, în conformitate cu acordul de înfiintare a fortei

5.      pregătirea transferului în conditii optime a comandamentului MPFSEE la Constanta.

Batalionul româno – ungar de mentinere a păcii

Această formă de colaborare reprezintă un proiect comun româno-ungar supervizat de Franta si Germania, menit să conducă la sporirea încrederii si apropierii dintre cele două armate, concomitent cu asigurarea compatibilitătii si interoperabilitătii la nivelul subunitătilor din compunerea acestei unităti mixte.

Din aprilie 2000 până în aprilie 2001, comanda a detinut-o Ungaria, iar din aprilie 2001 aceasta a fost preluată de tara noastră. 30% din programul de pregătire în comun al personalului unitătii este alocat operatiunilor de mentinere a păcii si umanitare.

Initiativa de Cooperare Central Europeană (CENCOOP)

Această initiativă a fost lansată de Austria, în 1998. La ea participă: Austria, Elvetia, Ungaria, Slovacia, Slovenia si România. Până în prezent nu există un document semnat care să confere cadrul juridic pentru constituirea efectivă a CENCOOP. În anul 2000, România a detinut presedintia CENCOOP, iar în 2001 Slovacia este cea care detine presedintia.

CENCOOP reprezintă o initiativă importantă, datorită caracterului său unic – este singurul proiect militar dezvoltat în cadrul cooperării central –europene si include atât state membre NATO  si UE, cât si parteneri si candidati la aderarea în aceste organizatii, sau state neutre.  Varietatea aranjamentelor de securitate în care sunt angajate statele participante poate reprezenta un catalizator al cooperării regionale, atât politice, cât si militare, sprijinind dezvoltarea parteneriatelor inter-institutionale care reprezintă în prezent esenta arhitecturii securitătii europene.

Brigada Multinatională cu Capacitate de Luptă Ridicată a Fortelor ONU în Asteptare (SHIRBRIG)

Această initiativă a fost lansată de Danemarca, în 1995, si vizează constituirea unei brigăzi multinationale cu capacitate de luptă ridicată, în măsură să fie desfăsurată rapid (15-30 de zile) pentru îndeplinirea unei misiuni de mentinere a păcii sub mandat ONU.

Tările care au semnat toate documentele SHIRBRIG sunt: Argentina, Austria, Canada, Danemarca, Olanda, Norvegia, Polonia, Italia, Suedia si România. Disponibilitatea fortei a fost declarată începând cu 1 ianuarie 2002.  Misiunile fortei s-au materializat în cadrul misiunii ONU de mentinere a păcii din Etiopia si Eritreea (UNMEE). Contributia României cu forte si mijloace constă în: 1 companie de infanterie; 11 ofiteri si subofiteri de stat major.

În prezent România detine, în cadrul SHIRBRIG, 4 posturi: un post permanent si trei posturi nepermanente. Din 2002 a fost propusă preluarea presedintiei SHIRBRIG de către România.

Forta navală multinatională din Marea Neagră (BLACKSEAFOR)

Ideea constituirii acesteia este inspirată din cooperarea militară regională la Marea Baltică. Tările participante sunt: Ucraina, Federatia Rusă, Georgia, Turcia, Bulgaria si România. Scopul este constituirea unui grup de cooperare navală în Marea Neagră, în vederea participării la operatiuni comune de căutare-salvare. Anul acesta, a avut loc în Turcia o primă activare a BLACKSEAFOR. România a participat cu 1 corvetă si ofiteri de stat major.

Blackseafor reprezintă o initiativă importantă pentru cresterea încrederii si securitătii în zona Mării Negre, spatiu de tranzit dinspre Caucaz spre Europa Centrală si de Vest, precum si un element de sustinere a initiativelor politico-militare existente în regiune.

Forta Multinatională de Geniu

Pe data de 15 ianuarie 1999, la întâlnirea trilaterală a ministrilor apărării din România, Ungaria si Ucraina de la Ujgorod (Ucraina), s-a propus constituirea unei unităti militare de geniu, în scopul participării la operatiuni internationale de mentinere a păcii si umanitare, dar si pentru limitarea si înlăturarea efectelor unor calamităti în zona bazinului râului Tisa. Colaborarea – initial trilaterală, a devenit o colaborare cu patru state membre: România, Ungaria, Ucraina si Slovacia. Misiunea principală a modulului românesc ar urma să fie supravegherea, interventia în regim de urgentă în cazul revărsărilor râului Tisa si participarea la înlăturarea efectelor unor astfel de evenimente.

România poate participa la constituirea unei unităti multinationale de geniu de nivel batalion cu o companie având până la 200 de militari.

Cooperarea multinatională în domeniul mentinerii păcii, a urgentelor civile si misiunilor umanitare s-a dovedit esentială într-o regiune expusă adesea calamitătilor naturale si crizelor interne. În acest sens, România sprijină finalizarea negocierilor pentru constituirea Batalionului multinational de geniu “Tisa” si semnarea documentului-cadru, care să reglementeze colaborarea în cadrul acestei unităti multinationale.

Initiativa NATO pentru Sud-Estul Europei (SEEI)

Aceasta a fost lansată la summit-ul NATO de la Washington, din 25 aprilie 1999. Scopul ei declarat este sporirea securitătii regionale printr-o abordare largă în vederea implementării directiilor strategice stabilite în Comunicatul summit-ului de la Washington si prin propunerea de activităti concrete pentru promovarea stabilitătii în Sud-Estul Europei.

În calitate de coordonator al procesului de adoptare a SEECAP (South Eastern Europe Common Assessment Paper on Security Challenges), România sprijină si încurajează participarea tărilor din regiune la continuarea  si implementarea acestui proces, dezvoltat sub auspiciile Initiativei NATO pentru Europa de Sud-Est. În acest sens, România a sprijinit o serie de proiecte pentru dezvoltarea unei abordări integrate si coerente a reformei sistemului de securitate în statele din Sud Estul Europei.

Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est

Este o initiativă lansată de Germania la 8 aprilie 1999, la reuniunea UE de la Luxembourg, pe fondul crizei din Kosovo. Scopul initiativei este crearea unei Europe de Sud-Est caracterizată prin pace, democratie, prosperitate si integrare în structurile euro-atlantice.

Obiectivele Pactului se referă la:

·        Diminuarea si eliminarea potentialului conflictual al regiunii.

·        Încurajarea si sprijinirea dezvoltării unor regimuri politice democratice în statele regiunii si a unor economii de piată prospere si competitive în aceste state.

·        Aprofundarea cooperării regionale, transfrontaliere si accentuarea fluxurilor economice si politice între statele regiunii si între acestea si UE.

·        Crearea conditiilor pentru deplina integrare a regiunii în structurile politice, economice si de securitate euroatlantice.

În 2001, a fost inaugurat la Bucuresti biroului Emisarului regional al PSESE.

Proiectele aflate în derulare la nivelul Ministerului Apărării Nationale se referă la: "Programul de reconversie a personalului militar disponibilizat din Armata României", program finantat de către Banca Mondială în cadrul PSESE; participarea la Programul Regional Arms Control Verification and Implementation Assistance Center (RACVIAC); precum si dezvoltarea unui Program pilot de conversie a bazelor militare: Acest din urmă proiect desi nu se află sub egida Pactului de Stabilitate, a trecut de faza initială datorită interesului manifestat de NATO pentru această problemă. Sprijinul NATO pentru derularea acestui program pilot de conversie a fost initiat în cadrul reuniunii Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), Masa III, desfăsurată la Zagreb, în iunie 2001.

În 2002, România va prelua presedintia sub-mesei pe probleme de apărare din cadrul Mesei III a Pactului de Stabilitate. Obiectivul strategic al Mesei III este să contribuie la crearea unui climat de încredere si securitate în regiune, inclusiv prin planificarea apărării, demilitarizarea societătilor din regiune, realizarea transparentei în problemele de apărare si alte măsuri de crestere a încrederii si securitătii, controlul democratic al fortelor armate etc.

Cu ocazia celei de-a doua Conferinte Regionale a PSESE de la Bucuresti (octombrie 2001), reprezentatii tărilor membre SEDM au solicitat fonduri în sumă de 8 mil. USD pentru finalizarea proiectului Sistemului de Comunicatii si Informatii (CIS/ SEEBRIG). România s-a implicat activ în acest proiect, asumându-si rolul de donator.